Tristan și Isolda – mit în versuri compuse de poetul Béroul (secolul al XII-lea)

I

Regele Marc domnea în Cornouailles. Regele Rivalen din Loonois îl ajută împotriva inamicilor, iar drept răsplată regele Marc i-o dă de soţie pe sora lui, Blanchefleur. După căsătorie Rivalen este ucis de ducele Morgan, un vechi duşman. Blanchefleur îl naşte pe Tristan (numit astfel din cauza tristeţii cu care l-a adus pe lume) şi după naştere moare. Copilul este crescut de mareşalul Rohalt, apropiat al lui Rivalen. Tristan este răpit de nişte marinara. Marea furioasă îi aduce în Cornouailles. Tristan întâlneşte nişte vânători care îl duc la regele Marc. După trei ani de căutări, Rohalt îl regăseşte pe Tristan şi îl duce în Loonois. Tristan îl învinge pe Morgan şi îl lasă conducător pe Rohalt, iar el se duce la curtea lui Marc, alături de profesorul său, Gorvenal.

II

Regele Irlandei ameninţă cu războiul în cazul în care ţinutul Cornouailles nu mai plăteşte tribut. Morholt, un bărbat foarte puternic, cu a cărui soră era căsătorit regele Irlandei, este trimis în Cornouailles să ceară tribute 300 de băieţi şi 300 de fete de 15 ani care urmau să fie făcuţi şerbi. Dacă decizia li se părea nedreaptă, cei din Cornouailles aveau dreptul să aleagă un cavaler care să lupte cu Morholt. Tristan îl înduplecă pe Marc să accepte ca el să lupte cu Morholt. Îl învinge, dar Morholt îi împlântase o lance otrăvită în corp, iar Tristan este pe moarte. Regele îi acceptă dorinţa de a fi pus într-o barcă fără vâsle şi fără pânze, lăsată să plutească pe mare. După şapte zile şi şapte nopţi ajunge în Irlanda şi este îngrijit de Isolfa, fiica regelui şi deci nepoata lui Morholt. Otrava îl desfigurase pe Tristan şi nimeni nu l-a mai recunoscut. Isolda l-a îngrijit fără să ştie că este cel căruia îi dorea moartea. Însănătoşindu-se, Tristan fuge şi se întoarce la Marc.

Traducere de dr. Carmen Dinescu

III

Patru baroni de la curtea lui Marc (Andret, Guenelon, Gondoine, Denoalen) erau invidioşi că regele nu voia să se căsătorească pentru a-l lăsa moştenitor pe Tristan. Ei îl conving pe Marc să se căsătorească. Într-o zi două rândunele aduc un fir blond de păr şi regele spune că vrea să se însoare cu cea al cărei păr era atât de frumos. Tristan recunoaşte părul Isoldei şi pleacă după ea. Ajuns în Irlanda, omoară un monstru care mânca fete, dar cade şi el fără simţire din cauza veninului.

Aguynguerrau cel Roşcovan râvnea să se însoare cu Isolda şi minte că el a ucis monstrul. Regele se îndoieşte de asta şi îi spune că peste trei zile va trebui să-şi dovedească vitejia. Isolda pleacă disperată în căutarea adevăratului viteaz şi îl găseşte pe Tristan. Ea găseşte la tânăr limba dragonului. Isolda descoperă că viteazul era Tristan şi vrea să îl omoare, dar el îi spune că a venit după ea pentru a face pace şi a o cuceri. O convinge să nu-l ucidă. Aguynguerrau se teme şi recunoaşte că nu el a ucis dragonul. Tristan îi spune regelui de ce a venit în Irlanda, iar Isolda se ruşinează şi nelinişteşte când află că era sortită regelui Marc.

IV

Înainte de a-i pleca fiica, regina îi dă slujnicei Brangain o licoare pe care să o toarne în cupele din care vor bea viitorii soţi pentru a-i face să se iubească pentru totdeauna. O servitoare găseşte băutura şi, neştiind ce este, le-o dă lui Tristan şi Isoldei, iar cei doi tineri se îndrăgostesc pe loc.

V

Sosesc în Cornouailles şi după 18 zile Marc şi Isolda se căsătoresc. Brangain o înlocuieşte pe Isolda în noaptea nunţii, profitând de întuneric. Brangain îi ajută pe cei doi tineri să se întâlnească. Cei patru baroni află de legătura lor şi îi spun regelui, apoi încearcă să îi demonstreze că nu mint, dar intrigile lor nu reuşesc.

VI

Cu ajutorul piticului vrăjitor Frocin, cei patru baroni îi demonstrează în sfârşit regelui adevărul. Piticul împrăştie făină între patul lui Marc şi cel al lui Tristan, iar pe cearşaf rămân urme de sânge de la o rană la picior a tânărului.

VII

Regele vrea să-i ucidă pe îndrăgostiţi. Tristan se aruncă de pe o stâncă, vrând să moară cu demnitate, dar hainele i se umflă de la vânt şi ajunge jos teafăr. Îl găseşte apoi pe Gorvenal, care îi aduce o spadă şi o haină de zale.

Isolda e dusă la rugul unde urma să fie arsă. Acolo veniseră şi 100 de leproşi. Yvain, cel mai diform dintre ei, îl convinge pe rege că moartea pe rug ar fi prea uşoară pentru vina femeii şi îi propune să o dea leproşilor să trăiască în colibele lor şi să se culce cu ei. Marc acceptă şi leproşii pleacă alături de Isolda. Pe drum ea este salvată de Tristan şi fug împreună cu Gorvenal în pădurea Morois.

VIII

Tristan şi Isolda duceau o viaţă grea, dar iubirea îi alina.

El crescuse un câine pe care îl numise Husdent. Câinele îl găseşte în pădure.

Guenelon vâna într-o zi în pădure şi Gorvenal îl ucide.

Tristan făureşte Arcul-ce-nu-dă-greş.

Un pădurar îi descoperă şi îl cheamă pe Marc. Acesta îi găseşte dormind îmbrăcaţi, cu sabia între ei. Socoteşte asta ca o dovadă a nevinovăţiei lor şi vrea să le arate că-i văzuse, dar nu voise să-i omoare. Schimbă sabia lui Tristan cu a sa, inelul Isoldei cu al lui şi lasă mănuşile dăruite de ea. Când se trezesc şi văd toate acestea, ei fug în Ţara Galilor. Ei se căiesc apoi pentru suferinţa provocată regelui şi fiecare se simte vinovat că nu-i poate oferi celuilalt o viaţă mai bună. Hotărăsc să îi scrie regelui pentru a-l ruga să o primească pe Isolda înapoi, iar Tristan să plece departe.

IX

Marc acceptă întoarcerea Isoldei. Ea îl ea pe Husdent şi îi dă lui Tristan un inel de jasp verde. Tristan îi spune regelui că pleacă în Frizia, dar mai rămâne adăpostit de pădurarul Orri.

X

Denoalen, Andret şi Gondoine îi spun regelui că ar trebui totuşi să o judece pe Isolda, dar Marc îi alungă. Îi povesteşte Isoldei şi ea acceptă judecata. Tristan se deghizează în pelerin lepros şi merge la locul judecăţii, unde erau strânşi mulţi oameni. Regina roagă pelerinul să o ridice pentru a o trece de o baltă şi apoi jură pe moaştele sfinţilor că nu a ţinut-o în braţe alt bărbat în afară de Marc şi de leprosul care a trecut-o peste baltă. După aceea apucă fierul înroşit în mâini şi arată mulţimii că nu s-a ars.

XI

După trei zile Tristan hotărăşte să plece spre Ţara Galilor, dar amână plecarea pentru a se mai întâlni cu Isolda. Într-o zi îl întâlneşte pe Denoalen şi îi retează capul. Merge apoi la Isolda, care vede că Gondoine îi pândeşte. Îi arată lui Tristan şi acesta trage cu arcul spre baron, omorându-l.

XII

Tristan pleacă în Ţara Galilor la nobilul Gilain, apoi în Loonois, de aici în Frizia, după aceea în Gavoie, Germania, Spania, timp de doi ani. În această perioadă nu primeşte veşti de la Isolda şi crede că a fost uitat. Merge în Bretania, unde conducea duce Hoël, duşmănit de contele Riol din Nantes. Acesta din urmă o voia de soţie pe fiica ducelui şi, pentru că fusese refuzat, a declanşat războiul. Hoël avea şi un fiu, Kaherdin. Fiica ducelui se numea Isolda cea cu Mâinile Albe. Tristan şi Kaherdin se împrietenesc, îşi jură credinţă reciprică şi împreaună slăbesc oastea contelui Riol.

XIII

Crezând că Isolda l-a uitat datorită soţului ei, care îi oferea tot ce dorea, Tristan se hotărăşte să se căsătorească pentru a vedea dacă poate şi el să o uite şi să fie bucuros chiar dacă nu are parte de iubire. O alege pe Isolda cea cu Mâinile Albe datorită numelui şi frumuseţii fetei. Ducele îi dă fata de soţie după ce îl învinge pe Riol. În noapte nunţii revede inelul de la Isolda şi îşi dă seama ce greşeală făcuse. Îi spune soţiei sale că i-a jurat Maicii Domnului că în primul an de căsătorie nu se va atinge de soţia lui. Isolda cea cu Mâinile Albe se dă de gol în faţa fratelui ei şi Tristan este nevoit să-i spună lui Kaherdin adevărul.

XIV

Kaherdin îi spune să meargă în Cornouailles să afle dacă Isolda îl mai iubeşte. Tristan, Kaherdin, Gorvenal şi un scutier pleacă din Bretania şi poposesc la Dinas din Lidan. Acesta îi spune lui Tristan că regina era nefericită de la plecarea lui. Aflase şi de căsătoria cu cealaltă Isolda. Crezând că nu o mai iubeşte, ea l-a respins pe Tristan şi el a plecat disperat în Bretania. Abia apoi şi-a dat seama că greşise.

XV

Tristan nu poate să stea departe de Isolda şi vrea să o revadă cu orice preţ. Se deghizează în nebun şi intră în castelul regal. Este găzduit sub treptele sălii celei mari pentru a-i distra pe curteni. Este nevoit să plece apoi, pentru a nu fi descoperit.

XVI

Tristan nu se îndură să plece şi o mai caută o dată pe Isolda, deghizat în cerşetor, după care pleacă în Bretania.

XVII

Tristan Piticul îl roagă pe Tristan să-i scape iubita răpită de Estout cel Orgolios. Tristan se luptă cu fraţii lui Estout, dar este otrăvit cu o lance, iar Tristan Piticul este ucis.

XVIII

Kaherdin pleacă după Isolda, căci ea era singura ce-l putea vindeca pe Tristan.

XIX

O furtună pe mare îngreunează mersul corăbiei pe care se îmbarcaseră. Reuşesc totuşi să se apropie de mal, de unde se vedea pânza albă a corăbiei.

XX

Tristan zăcea în coliba lui, iar Isolda cea cu Mâinile Albe îl minte că pânza corăbiei este neagră. Tristan moare la auzul acestei veşti. Isolda moare şi ea de tristeţe, lângă iubitul ei. Marc află de întâmplare şi îi înmormântează.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s