Jerome David Salinger – De veghe în lanul de secară

J.D.Salinger în 1950

Romanul “De veghe în lanul de secară” (“The Catcher in the Rye”) a fost publicat în 1951 şi are la bază experienţa neplăcută a autorului la Academia Militară Valley Forge.

Personajul principal, Holden Caulfield, este un adolescent de 16 ani care nu se poate acomoda cu atmosfera plină de falsitate şi ipocrizie din şcoli. El este exmatriculat şi de la a cincea şcoală la care se înscrie. Thurner, directorul de aici, le scrie părinţilor lui Holden, dar scrisoarea urma să ajungă în câteva zile, chiar când începea vacanţa de Crăciun, aşa că băiatul se gândeşte să nu se ducă acasă, la New York, ci să aştepte până vor afla părinţii vestea.

Pentru că avea bani trimişi de bunica lui, Holden merge la un hotel din New York, unde este scârbit de ceilalţi oameni cazaţi acolo. Merge într-un restaurant şi se aşază la masa a trei tinere. Dansează pe rând cu ele, dar îşi dă seama că nu poate purta o conversaţie cu fetele, pentru că sunt foarte ignorante.

Are apoi un incident cu o prostituată cu care nici măcar nu se culcă, dar care pretinde că i se cuvin 10 dolari în loc de 5, cât îi dăduse Holden. Peştele ei îl loveşte şi-i ia şi cei 5 dolari în plus.

Holden e dezamăgit de aceste întâmplări şi de viaţa lui în general. Îşi aminteşte de Allie, fratele lui mai mic. Acesta murise de leucemie când avea 11 ani, ceea ce lui Holden i se pare o mare nedreptate, căci fratele său era un băiat inteligent şi agreabil. Se gândeşte apoi la Jane, o fată pe care o plăcea, şi nu suportă ideea că ea se întâlneşte cu Strandlater, un fost coleg al lui Caulfield şi un mitocan.

Holden pleacă din hotelul pe care-l socotea plin de perverşi, îşi duce bagajele la gară şi merge să ia masa într-un restaurant. Acolo poartă o conversaţie despre literatură cu două călugăriţe.

În alt restaurant o întâlneşte pe o fostă prietenă a lui D.B., fratele său mai mare, dar prezenţa ei îl incomodează şi pleacă. Stabileşte apoi o întâlnire cu o prietenă, Sally, dar se ceartă cu ea.

Îl sună apoi pe Carl Luce, un fost coleg, şi merg într-un bar. După ce pleacă Luce, Holden se îmbată. O sună pe Sally şi îi spune că o să-i împodobească bradul de Crăciun, după care îşi bagă capul sub un jet de apă rece. Iese din bar şi de gândeşte că va muri de pneumonie, dar nu vrea să moară până nu o vede pe Phoebe, surioara lui. Se strecoară în casă şi vorbeşte cu ea. Fata se supără că a fost exmatriculat din nou şi îl întreabă ce meserie i-ar plăcea. Amintindu-şi de o poezie a lui Robert Burns (“Dacă cineva se întâlneşte cu cineva venind prin secară”), Holden se gândeşte că i-ar plăcea să fie paznic într-un lan de secară.

Holden se gândeşte să mai stea câteva zile la Antolini, un fost profesor de engleză, înainte de a se întoarce acasă. Antolini e foarte amabil, îl găzduieşte în sufragerie, dar Holden pleacă după ce se trezeşte noaptea mângâiat pe cap de profesor. Se gândeşte că Antolini e homosexual, mai ales că era cu o bogătaşa bătrână, şi pleacă imediat, pretextând că trebuie să-şi ia bagajele din gară. Ajuns la gară începe să-i pară rău de reacţia sa, dar nu se mai întoarce la Antolini. Doarme puţin în gară, după care se duce la Phoebe şi-i spune că vrea să plece în Vest. Fata vrea să meargă cu el şi abia o convinge să renunţe la idee. Nu mai pleacă nici el, se duce acasă, se îmbolnăveşte, este internat şi urmează să înceapă altă şcoală.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s