Raffi – Davit beg

raffiArmeanul Davit dorea să obţină melikatul Datevului de la hanul turc Fatalì și pentru a realiza acest lucru i-a dăruit-o pe fiica lui, Mariam. Fata a fost luată în harem și numită Siuri. Ea a devenit soţia favorită a hanului. În ziua plecării ei, mama fetei l-a rugat pe Davit să o cruţe pe fiica ei. Davit, care obișnuia să-și bată soţia, a lovit-o și în acea zi, omorând-o. Prin manevra lui, Davit scăpase și de pedeapsa ce îl aștepta pentru că îl omorâse pe melikul Gülümbar al Davetului. Davit fusese agă a lui Gülümbar, care îl și îndrăgise foarte mult. Davit era însă atât de hotărât să pună mâna pe melikatul Davetului încât făcuse o crimă și scăpase de pedeapsă dând-o în harem pe fiica lui de doar 14 ani. Davit renunţase la creștinism, motiv pentru care era numit “tăgăduitorul”.

Suferinţa lui Siuri era cu atât mai crâncenă cu cât fusese forţată să treacă la mahomedanism și fusese de asemenea despărţită de iubitul ei Stepannos Vartanesian al Kenvazului din casa Şahumian. Tânărul a ajuns apoi să fie întemniţat alături de alţi peste 120 de armeni. Melikul Franghiul îl dorea mort pe Stepannos, pentru că râvnea la tronul Kenvazului. Melikul Davit dorea la rândul lui ca prizonierii să fie omorâţi. Davit și Franghiul încercau să-l convingă pe han să-i ucidă pe armenii întemniţaţi, spunându-i că mai ales moartea lui Stepannos ar fi de dorit, căci tatăl tânărului ascundea un tezaur foarte bogat. Avid, hanul era tentat să-i omoare pe prizonieri. Siuri profită de faptul că hanul promisese să-i îndeplinească orice dorinţă și îi cere să elibereze prizonierii. Hanul îi îndeplinește dorinţa, iar când sosește la el prinţul Toros să îi ceară și el eliberarea prizonierilor, Fatalì le dă drumul tuturor să plece.

Franghiul fusese luat în copilărie prizonier și fusese dus la Ispahan, în Persia, unde se ocupase de el un principe. Acesta îl instruise, il crescuse, îl trecuse la mahomedanism și i-o dăduse pe fiica lui de soţie. L-a numit begler-bei al cartierului armenesc Nor-Cugha din Ispahan, după care Franghiul a devenit guvernatorul provinciilor armenești Kazaz și Kamara din ţinutul Ispahanului. El obișnuia să pună biruri foarte grele poporului. S-a aliat apoi cu căpeteniile triburilor din Lori și Bakhtior și au organizat o răscoală împotriva stăpânirii persane. Franghiul dorea să obţină independenţa provinciilor locuite de armeni din regiunea Ispahanului și să devină stăpân al lor cu drept de moștenire. Răscoala a fost înăbușită și Franghiul a fugit în India, iar după o vreme s-a întors în Armenia, redevenind creștin. Lumea nu știa ce făcuse cât fusese plecat și îl credea un biet prizonier întors din robie. Franghiul trecuse apoi la mahomedanism ca să obţină principatele Kenvazului și Parkiușadului și i-o promisese hanului Fatalì pe fiica lui de doar 8 ani.davit-beg

Niște armeni din ţinutul Datevului se sinucid aruncându-se în foc, din cauza asupririi groaznice pe care o sufereau din partea melikului Davit. Un băiat iese din mulţimea de armeni care ardeau în flăcări și este salvat. Băiatul se numea Davit. El este dus în cortul lui Ahmet, căpetenia eunucilor aflaţi în slujba hanului Fatalì. Ahmet era armean și fusese forţat să treacă la mahomedanism, dar în secret își păstra credinţa creștină. El era de asemenea sfătuitorul lui Siuri. Ahmet plănuiește să-l scape pe Davit. Băiatul primește bani de la Siuri și este trimis la prinţul Orbelian din Gruzia. Prinţul era de origine armeană. Când ajunge Davit în Gruzia, găsește familia prinţului în doliu. Acesta murise în urmă cu o săptămână. Familia era îndurerată și nu știa nimic despre Ahmet, Siuri sau Stepannos, așa că Davit a fost primit cu răceală. Nedorind să fie o povară, băiatul hotărăște să se descurce singur, muncind. Se instalează întâi în casa unui armean care îi ia rapid toţi banii și apoi îl dă afară din casă. Până la urmă băiatul devine ajutorul unui cioban care lucra pentru prinţul Vahtang al VI-lea.

Acest prinţ se retrăsese la Mţkhet pentru a scăpa de prigoana fratelui său Iase (Ali-Ghuli-han).

În casa lui Vahtang locuia și Tamar, fiica fratelui său mort. Acest frate se recăsătorise, iar a doua lui soţie locuia tot la Vahtang în casă. Mama vitregă a lui Tamar nu o agrea deloc pe fată. Davit și Tamar se îndrăgostesc, iar mama vitregă a fetei află și îi împiedică să se mai întâlnească. După ce nu se văd luni de zile, într-o zi de sărbătoare Davit o salvează de la înec pe Tamar, iar Vahtang îl ia la el în casă pe tânăr. Îl numește apoi tavat. Ulterior, Davit a lucrat în slujba prinţilor Cartaliniei și Kakhetiei. Când principatul Cartaliniei a ajuns sub conducerea lui Ghiorghi-han, unchiul lui Vahtang, acesta din urmă a plecat la Tiflis [Tbilisi]. Vahtang a condus regiuna ca locţiilor al unchiului său, care stătea mai mult în Persia. Atunci a reintrat Davit în slujba lui Vahtang. Ghiorghi-han moare în Kandahar. La conducerea Cartaliniei este pus Kel-Khosrov-han, care este apoi ucis în războiul dintre afghani și perși. Şahul person dorea să-l numească pe Vahtang conducătorul Cartaliniei, dar acesta a refuzat să treacă la mahomedanism, așa că a fost întemniţat în Ispahan, unde a stat 7 ani, până când s-a hotărât să se convertească la Islam doar pentru a putea ieși din temniţă ca să-și ajute patria subjugate de fratele lui și de lezghini. Vahtang primește numele musulman Husein-Ghuli-han și se întoarce la Tiflis. El era urât și de Mehmet-Ghuli-han, care dorea să conducă principatul Cartaliniei. Vahtang încerca să obţină ajutor de la Petru cel Mare, ţarul Rusiei, iar Mehmet-Ghuli-han i-a înștiinţat de acest lucru pe perși. Vahtang a reușit o vreme să-l convingă pe șahul Persiei că îi este loial și tot spera că armenii și gruzinii se vor uni pentru a lupta împotriva asupritorilor lor, însă a constatat până la urmă că între cele două popoate nu se putea face pace. Acela a fost și momentul în care Davit beg a plecat, la chemarea lui Stepannos, cu care fusese prieten în copilărie, să-și ajute fraţii armeni.

Perșii știau acum cu certitudine că Vahtang încerca să se alieze cu rușii și l-au înlăturat de la conducerea Cartaliniei, punându-l în locul lui pe Mehmet-Ghuli-han, care conducea tunci și principatul Kakhetiei. Vahtang a fugit în ţinutul Imeretiei. Fratele lui Vahtang a primit sprijin de la turcul Isac-pașa din Akhaţkha pentru a-l alunga pe Mehmet și a pune el mâna pe Tiflis. Isac-pașa îl ia prizonier pe Mehmet, care e salvat de Melik-Așkharad (bunicul prinţilor Pakradian). Melikul este ucis din porunca lui Isac-pașa. Totuși, Iase nu a reușit să conducă Gruzia, așa cum își dorea, fiindcă otomanii au predat Tiflisul lui Bakar, fiul lui Vahtang. Bakar a trecut la mahomedanism, numindu-se Ibrahim-pașa. Vahtang și-a luat familia și 1400 de inși și a plecat în Rusia, unde nu l-a mai găsit în viaţă pe ţarul Petru I, dar ţarina Ecaterina i-a primit foarte bine. Vahtang a murit apoi în Persia, iar rămășiţele i-au fost aduse în Hașdarkhan, unde au fost îngropate.

Davit, conducătorul Datevului și tatăl lui Siuri, a avut o confruntare cu trupele strânse de Davit beg. Davit era ajutat și de fiul său Şah-Guli, pe care îl avea cu soţia persană. Davit tăgăduitorul este învins și condamnat la moarte. Şah-Guli fuge de pe câmpul de luptă și cere adăpost în casa unei femei. Soţul acesteia intrase voluntar în armata lui Davit beg. Femeia îl adăpostește într-o încăpere ce fusese coteţul găinilor și în timpul nopţii îl ucide pe tânăr.

Armenii pornesc apoi să cucerească cetatea Zevu, care aparţinuse regilor armeni din dinastia Bagh. Ultimii regi ai acestei dinastii erau Kribor și Sămpad. Kribor avusese o fiică, Gada, pe care a căsătorit-o cu Hasan din familia prinţilor Gealalian din Khacen. Kribor și Sămpad au murit înainte de a asista la prăbușirea domniei dinastiei lor.

Primesc ajutorul unor armence, Sara, negustoreasa de vinuri, și Parișan, care era servitoarea uneia dintre favoritele hanului din această regiune. Parișan o slujea pe Zubeida, o grecoaică răpită de han de la părinţii ei creștini. Sara avusese un iubit, Khoren, care devenise călugăr. Khoren se afla printer apropiaţii lui Davit beg și ai lui Stepannos și venise cu ei la Zevu. Sara avea un băiat cu Khoren. Acesta nu se căsătorise cu ea și până la urmă se călugărise, sperând că va uita de Sara. Femeia se căsătorise și apoi își ucisese soţul pentru a se căsători cu alt bărbat. Acesta din urmă fusese negustor de vinuri, iar după moartea lui ea îi preluase ocupaţia.

Cetatea Zevu este eliberată, turcii fiind trimiși în Persia, iar armenii refugiindu-se în regiunea Muchancig din Parkiușad, unde au întemeiat o nouă așezare pe care au numit-o tot Zevu.

Armenii vin să elibereze și zona controlată de hanul Fatalì. Trecuseră 17 ani de când prizonierii printre care se afla și Stepannos fuseseră eliberaţi. Melikul Franghiul îl minte pe prinţul Toros că a pregătit niște oșteni și că vrea să i se alăture. Franghiul voia de fapt să ocupe și mai multe teritorii. Toros este înștiinţat despre trădarea lui Franghiul, dar nu îi dă crezare și se gândește că oricum nu are ce să piardă în afară de oștenii pe care îi pregătise melikul. Fatalì este rănit în timpul confruntării; fratele lui, hanul Aghasi, este ucis pe câmpul de luptă. Prinţul Toros moare și el. Stepannos este luat prizonier, dar Ahmet îl scapă. Stepannos pune să fie ucis melikul Franghiul. Siuri profită de agitaţia provocată de moartea lui Aghasi și de rana lui Fatalì și fuge împreună cu Fatima, fiica ei, întâlnindu-l pe Stepannos (tatăl fetei?!!!?).[1]

 

[1] “- Cine e omul acesta, mamă? întrebă Fatima.

– Este tatăl tău, fata mea, îi răspunse mama.”

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s