Sabri Godo – Skanderbeg

sabri-godo
Sabri Godo

Romanul “Skanderbeg” publicat de Sabri Godo în 1975 relatează fapte și evenimente din perioada marelui erou albanez Giorgi Kastrioti.

Gion Kastrioti cumpără terenuri şi acaparează teritoriu, începând să fie considerat o ameninţare de către italieni. Gion Kastrioti s-a căsătorit cu Voiza, cu care a avut 9 copii – 4 fii şi 5 fiice. Cei 4 fii erau: Staniş, Konstantin, Repoş şi Giorgi. Gion Kastrioti era de religie catolică, dar el a făcut de-a lungul timpului mai multe schimbări de religie, prima fiind trecerea la ortodoxism. Pe Giorgi, fiul cel mic, îl trimisese la şcoala sultanului Mehmet. După moartea sultanului au început lupte civile, urmate de încoronarea sultanului Murad al II-lea. Sultanul s-a căsătorit cu fiica de 16 ani a conducătorului Serbiei şi apoi cu cea a prinţului Sinopului. Acest sultan l-a învins pe Gion Kastrioti, care îi ajunge vasal lui Murad al II-lea. Cei 3 fii mai mari ai lui Gion Kastrioti au slujit în armata lui Murad al II-lea cu trupe înarmate şi plătite de tatăl lor.

Prin căsătoriile fiicelor şi logodna lui Konstantin, Gion Kastrioti îşi crease legături în toate principatele albaneze.

Încercările lui Gion din 1428, când revine la catolicism, de a scăpa de jugul turcesc, se soldează cu un eşec. Gion Kastrioti încearcă să-şi refacă locuinţa distrusă şi trece la islam, schimbându-şi numele în Hamza. Voiza moare, iar Gion se retrage cu Mamiţa, fiica lui de 5 ani, în cetatea Gurit te Bardhe (Piatra albă).

Staniş revine la un moment dat. Konstantin murise. El fusese însurat cu o turcoaică şi avea un fiu, Hamza, pe care Giorgi îl dăduse la şcoala din Adrianopole.

Revine şi Repoş, bolnav, iar după 6 luni se retrage la mănăstirea Hilendar.

În 1437 revine Giorgi, care fusese numit subaş (administrator al unei unităţi teritoriale subdivizionare a sangiacului turcesc) în Kruja. Giorgi îşi luase numele Skanderbeg. El dorea să scape Albania de turci. Gion Kastrioti trece iar la catolicism.

Skanderbeg e mutat ca subaş de la Kruja la Dibra. După ce se distinge în timpul campaniei din Serbia este numit sangeacbei şi este trimis la Nicopole, în Bulgaria.

Murad al II-lea îi prinde pe cei doi fraţi ai primei sale soţii şi le scoate ochii, pentru ca Serbia să nu aibă urmaşi la tron.

În 1442 moare Gion Kastrioti.

Iancu Huniade, voievodul Transilvaniei, strânge ţărani români, sârbi şi polonezi şi începe să-i alunge pe turci. O victorie importantă a repurtat-o la Niş la 3 septembrie 1443.

Giorgi şi nepotul său Hamza obţin prin luptă cu turcii cetatea Kruja la 28 noiembrie 1443. Giorgi îi convinge pe conducătorii albanezi să-şi unească forţele. La 4 martie 1444 Stefigradul este eliberat din mâinile turcilor. Murad al II-lea îl trimite pe Ali-paşa împotriva lui Skanderbeg. Are loc bătălia de la Kruja descrisă de Ismail Kadare în Cetatea. Murad al II-lea încheie o pace pe 10 ani cu Huniade, apoi face pace şi cu emirul Karamaniei, cumnatul său, după care are o victorie la Varna, unde regale Vladislav este ucis. Veneţia, Genova şi împăratul bizantin încheie şi ei tratate de pace cu sultanul.

La 1 decembrie 1446 Murad al II-lea îi supune pe despoţii Greciei.

Urmează o luptă grea la Torviol şi încă două mai uşoare cu Mustafa-paşa, din care Gion iese învingător. În 1448 îl învinge de două ori pe Mustafa-paşa.

Skanderbeg şi Huniade trebuia să îşi adune armatele în Kosovo împotriva lui Murad al II-lea, dar albanezul nu ajunge la timp pentru a-l ajuta pe voievodul român, care a fost trădat de 8000 dintre soldaţii săi, ce au trecut de partea otomanilor. Huniade a căzut apoi prizonier la despotul Serbiei.

În 1449 au loc alte lupte la Stefigrad cu turci conduşi chiar de sultan. Skanderbeg suferă pentru că îi mor 1800 de soldaţi, chiar dacă sultanul pierduse de 4 ori mai mulţi.

În primăvara lui 1450 Murad al II-lea revine cu armata. La 10 mai 1450 ajungea la Kruja, iar la 21 iunie 1450 începea să bombardeze cetatea. Asediul a fost lung, dar albanezii au rezistat, iar sultanul s-a retras. În februarie 1451, la 3 luni după înfrângere, Murad al II-lea a murit la Adrianopole în timpul unei orgii. Cel care a moştenit tronul a fost Mehmet Celibiul, care avea atunci 19 ani şi era al treilea fiul al lui Murad al II-lea. Cei doi fraţi mai mari ai lui Mehmet muriseră, iar pe fratele mai mic, de 8 luni, l-a ucis. Pe toate soţiile tatălui său Mehmet le-a recăsătorit, iar în palat a păstrat-o doar pe mama sa, Sultana Valide.

Mehmet voia să creeze impresia că doreşte pacea cu toţi foştii inamici ai turcilor, dar de fapt plănuia să cucerească toată Europa.

La 26 martie 1451 se semna tratatul de la Gaeta, prin care Giorgi îl recunoaşte ca stăpân pe regele Neapolelui. Acesta avea obligaţia de a trimite ajutoare militare pentru eliberarea sudului Albaniei de sub turci. Giorgi urma să-i plătească tributul pe care sultanul îl primea de la Gion, iar sare urma să cumpere doar din magaziile regatului. La 23 aprilie 1451 Skanderbeg (46) se căsătoreşte cu Donika (23), fiica lui Giorgi Aranitu, lider albanez, cu care va avea un fiu, Gion.

Skanderbeg îl învinge pe Debre-paşa, care este şi ucis în luptă.

În 1451 Mehmet ridică în 5 luni fortăreaţa Rumeli-Hisar, deasupra Constantinopolului. În 1452 îi înfrânge pe cei 2 despoţi ai Moreii, fraţii împăratului Bizanţului. Astfel, Constantinopolul era izolat. În acelaşi an, Skanderbeg era învingător la Pollog şi îl omora pe Ibrahim-bei.

Mehmet cucereţe Novoberdo, unde se aflau importante mine de aur şi de argint.

Albanezii suferă două înfrângeri: la Vârfurile Glavei şi la muntele Gorice, deasupra Beratului. Soţul Mamiţei este ucis.

skenderbeu-sabri-godo
            Skanderbeg

Skanderbeg suferă o trădare din partea lui Moisiu Golemi, care va regreta gestul lui şi va fi iertat de Giorgi. Când Beratul fusese asediat, Moisiu nu merge acolo să ajute soldaţii, apoi se luptă cu Skanderbeg, atacul său este respins şi fuge la Adrianopole, de unde se întoarce până la urmă, fiind iertat. O altă trădare vine din partea lui Giorgi, fiul Jolei, una dintre surorile lui Skanderbeg. Giorgi, nepotul lui Skanderbeg, vânduse otomanilor fortăreaţa Modriţa. El este trimis la închisoarea din Neapole.

La 14 iulie 1456, Huniade reuşeşte să respingă un atac al lui Mehmet la Dunăre, dar voievodul moare la 3 săptămâni după această victorie.

Hamza, nepotul lui Skanderbeg, trădează şi el, plecând la Istanbul. În 1457 Zamza era locţiitor la comandă şi sfetnic al lui Isa-bei Evrenozi într-o    campanie împotriva lui Skanderbeg. Deşi se părea că turcii îl vor învinge pe Skanderbeg, el îi înfrânge la 2 septembrie 1457 în bătălia de la Apele Albe.

Skanderbeg hotărăşte să plece în Italia pentru a-l ajuta pe regele Neapolelui. Pe Donika o lasă stăpână în Kruja. Expediaţia durează 6 luni.

Noi atacuri turceşti asupra Albaniei au loc în 1462, dar sunt respinse. La 27 aprilie 1463 Skanderbeg semnează un tratat de pace pe 10 ani cu turcii. El procedase astfel pentru a-i forţa pe conducătorii europeni să se unească împotriva turcilor, ceea ce şi obţine.

La 14 august 1463, Skanderbeg îl învinge pe Şeremet-paşa, decimându-i jumătate din oaste. Balaban, un albanez luat de mic rob de către turci, vine în Albania şi încearcă să-l prindă într-o cursă pe Skanderbeg, dar îi capturează pe căpitanii Moisiu, Vladan şi Muzaka. Îi duce la Constantinopol, unde erau jupuiţi de vii în fiecare zi puţin câte puţin, în piaţa oraşului.

Skanderbeg se luptă apoi cu Iacup-paşa, pe care îl învinge.

Mehmet se însurase cu o sclavă creştină de 16 ani, foarte frumoasă, care îl născuse pe viitorul sultan Baiazid.

În 1466, Mehmet atacă din nou Albania, dar expediţia sa este un eşec. Îl trimite apoi împotriva albanezilor şi pe Balaban, care este la rândul să învins şi apoi ucis.

În 1475 Skanderbeg asediază cetatea Elbasan, cerând ajutor de la veneţieni în arme, tunuri şi hrană.

Turcii conduşi de Halil-paşa pornesc la luptă pentru a răzbuna asedierea Elbasanului. Zarţin Aranitu, fiul Anghelinei, una dintre surorile lui Skanderbeg, trecuse de partea lui Halil-paşa.

Skanderbeg eliberează Rodonul şi îi alungă pe turci din defileurile Ishmului şi Matului. Mai trebuia să alunge şi alte trupe turceşti, dar avea nevoie de ajutor de la italieni, pe care aceştia decid să îl acorde.

Skanderbeg nu mai apucă să luptă, fiindcă moare (de malarie?).

Leka Dukaghini îl învinge pe Ahmet-paşa în albia Kirei. La 10 ani după moartea lui Skanderbeg cetatea Kruja s-a predate lui Mehmet, din cauza foametei.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s