Tahir Shah – Casa califului

Tahir Shah
Tahir Shah

Tahir Shah, fiul scriitorului Idries Shah, povestește în “Cartea califului” cum s-a mutat din Londra în Casablanca, Maroc, unde a cumpărat o casă veche pe care a recondiţionat-o.

Când s-a mutat în Casablanca, Tahir Shah era căsătorit cu Rachana și avea o fiică de 3 ani, Ariane. Rachana provine din India și se afla de 8 ani la Londra înainte de a pleca în Maroc.

Tahir Shah călătorise cu părinţii și surorile în Franţa, Spania și Maroc, din dorinţa tatălui său de a le forma o idee despre ţara natală pe care o părăsise, dar în care nu se putea întoarce din cauza războiului.

După ce merge în Maroc în căutarea unei case și se întoarce în Anglia fără a se fi hotărât pentru vreuna, Tahir Shah primește un telefon de la mama unui fost coleg de școală, care îi spune că are de vânzare o casă numită “Dar Khalifa”, însemnând “Casa califului”. Casa nu mai fusese locuită de 10 ani și nu mai fusese îngrijită, dar era foarte spaţioasă și avea o grădină frumoasă. La trei luni după ce a văzut casa, Tahir Shah s-a mutat în ea (2003). Soţia lui născuse de trei săptămâni, aveau un fiu numit Timur.

Casa era păzită de trei arabi convinși că familia recent instalată trebuie să se comporte cu multă băgare de seamă pentru a nu înfuria Jinii din locuinţă. Hamza, șeful acestei echipe de paznici, dar și ceilalţi doi erau foarte atenţi la respectarea tuturor superstiţiilor poporului lor.

The Caliph's House
The Caliph’s House

Ei aveau obiceiul să încuie mereu toate camerele, astfel că Tahir nici nu apuca bine să iasă dintr-o încăpere că se pomenea că Hamza o și încuia în urma lui.

Sarcina lui Tahir de a angaja un asistent s-a dovedit a fi mai mai dificilă decât își imaginase, dar până la urmă găsește o femeie, Zohra, ce părea să se potrivească profilului candidatului ideal. În ciuda educaţiei și pregătirii sale, până și Zohra dădea crezare superstiţiilor marocane. Tahir angajează apoi 4 femei muntence, berbere, să se ocupe de casă, dar la scurt timp ele hotărăsc să plece din cauza duhurilor care bântuiau casa.

Zohra cunoscuse pe Internet un arab din New Jersey, Yusuf, și se îndrăgostiseră unul de celălalt, dar până la urmă tânărul își găsește altă iubită. În cele din urmă Zohra nu va mai luca pentru Tahir; despărţirea de Yusuf o făcuse să se comporte ciudat și tocmai când Tahir se pregătea să lămurească lucrurile cu ea, Zohra a decis singură să renunţe la slujbă.

Zohra le găsește o bonă, o bucătăreasă și o fată în casă. Au angajat și un grădinar.

Hicham Harass era un colecţionar de timbre care locuia cu soţia într-o cocioabă, în vecinătatea Casei Califului. Tahir se împrietenește cu el, urmând ca Hicham să-l ajute să cunoască Marocul, iar Tahir să-i furnizeze timbre. Hicham se mutase în Casablanca în urmă cu 20 de ani, după ce copiii săi deveniseră adulţi, iar el încetase lucrul la poștă.

Tahir angajează și un arhitect școlit în Franţa pentru a se ocupa de recondiţionarea casei. Acesta vine cu o echipă de oameni care se apucă să dărâme pereţi din casă și alţii care tot tărăgănau lucrul și prestau o muncă de o calitate foarte proastă.

Ariane a început școala, urmând cursurile unei unităţi de învăţământ nou deschise în apropierea casei, care avea predarea în engleză, franceză și arabă. La școală aveau o broască ţestoasă pe care Ariane a îndrăgit-o și a vrut să aibă și acasă una la fel. Paznicii au insistat că ar fi o idee bună, pentru că ar alunga duhurile rele din casă. Zohra a insistat la rândul ei să cumpere o broască ţestoasă din Tan-Tan, care se afla undeva prin deșertul Sahar, fiindcă un animal de la un pet-shop ar fi fost de calitate slabă și nu ar fi adus noroc. După un drum dificil, ajung la destinaţie și un măcelar îi conduce la un bărbat care le dăruiește o broască ţestoasă, nedorind bani dat fiind că nu o luau pentru a o mânca, ci pentru un copil.

După plecarea Zohrei, Tahir l-a angajat pe Kamal Abdullah, un tânăr de 25 de ani care trăise și în S.U.A. și care părea să rezolve destul de eficient toate problemele. Kamal avusese o soră care murise într-un accident de mașină alături de mama lor. După acest accident plecase în S.U.A. Tatăl lui își pierduse interesul pentru viaţă și pierduse treptat toate afacerile pe care le avea în Casablanca. Mai deţinea doar un hammam.

Kamal fusese căsătorit în S.U.A. cu o femeie pe nume Jen. După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, Kamal fusese interogat de agenţii federali, ca mulţi alţi arabi, iar Jen își pierduse încrederea în el. Ea se înrolase apoi în armată și plecase într-o misiune în Georgia.

Kamal îl cunoscuse pe Mohammed Atta, liderul atacurilor teroriste de la 11 septembrie. Mergeau la aceeași moschee.

Kamal îi găsește lui Tahir și alţi muncitori care erau adevăraţi artiști în recondiţionarea locuinţelor. Kamal îl ajută și să își recupereze banii de la arhitectul escroc. Îl îndrumă pe Tahir să organizeze un festin pentru cerșetori într-o vineri așteptându-l cu aceștia pe arhitect la el acasă. Cum cerșetorii erau gata să strice tablourile de colecţie ale arhitectului punându-și mâinile murdare de mâncare pe ele, arhitectul a cedat imediat și a scris un cec pentru Tahir.

Tahir pleacă la Chefchouen în căutarea lui Pete, un texan pe care îl cunoscuse în Casablanca. Acest tânăr venise în Maroc să o caute pe Yasmina,  fată cu care dansase câteva minute într-o discotecă. Pete reușise să o găsească pe Yasmina și îl anunţase pe Tahir prin mai multe cărţi poștale că era gata să devină musulman pentru a rămâne alături de Yasmina. Rachana îl îndeamnă pe Tahir să meargă în căutarea tânărului pentru a se asigura că totul este bine. Cu această ocazie Tahir vizitează și fosta locuinţă a bunicului său, unde găsește și jurnalele acestuia. Pe Pete îl găsește sănătos, căsătorit cu Yasmina și convins că Islamul este calea, iar S.U.A. nu valorează nimic. Întors la Casablanca, Tahir află că asistentul său Kamal stătuse numai beat și 3 zile nu a mai știut nimic de el.

Între timp, cocioabele din vecinătatea casei erau dărâmate de buldozere, iar Hamza, unul dintre paznici, care locuia chiar în acea mahala, a fost adăpostit de Tahir. Autorităţile încercau să desfiinţeze aceste mahalale insalubre, dar oamenii care locuiau în ele nu aveau suficienţi bani să plătească pentru apartamentele care li se ofereau la schimb.

Pentru a monta mozaicul în casă era nevoie de nisip, iar Kamal a găsit un furnizor, Abdul Haq, care îl dădea mult mai ieftin decât în magazin. Acest furnizor este arestat înainte de a aduce nisipul, iar Kamal îl duce pe Tahir la închisoare pentru a da mită ca să-l scape pe Abdul Haq.

După acest incident, ceilalţi doi paznici și-au demolat singuri cocioabele pentru a fi primiţi în casa lui Tahir. Acesta nu s-a îndurat să-i lase sub cerul liber, însă totul a devenit un coșmar când printre rudele și cunoscuţii paznicilor s-a răspândit vestea că aceștia locuiesc într-o casă frumoasă, așa că erai asaltaţi tot timpul de vizitatori nedoriţi. Până la urmă au plecat singuri înapoi în mahala, fiindcă soţiile lor erau sătule să gătească zi și noapte pentru toţi oaspeţii nepoftiţi.

Kamal reușește să facă rost de dosarul Casei Califului, care se pare că fusese sustras de la Land Registry. Zohra aflase că un gangster, vecin al lui Tahir, plătise 20.000 de dolari pentru a face ca dosarul să dispară. Într-o seară, soţia vecinului venise să-l avertizeze pe Tahir că modificarea unei locuinţe fără autorizaţie este strict interzisă, după care poliţia venise de mai multe ori, dar paznicii îl sfătuiseră să nu deschidă. Kamal îi spune lui Tahir că ar fi bine să-și ia o a doua soţie pentru a rezolva mai rapid problema cu actele casei. Îi găsește o femeie foarte urâtă, căreia îi lipsea un ochi și era cheală. Femeia avea de crescut doi copii mici și spera să beneficieze de pe urma căsătoriei cu Tahir. El refuză “oferta”.

Tahir luase cu el jurnalele bunicului său și citea cum servitoarea acestuia, Afifa, făcea numai ce voia și nu avea pic de respect faţă de angajatorul ei. Când a murit bunicul lui Tahir ea a luat cât de multe bunuri a putut, inclusiv un ceas de buzunar pe care îl primise Ikbal Ali Shah de la Atatürk în 1930.

Ikbal Ali Shah
Ikbal Ali Shah

Contesa Madeleine de Longvic era o femeie de aproximativ 80 de ani care îl cunoscuse pe bunicul lui Tahir și pe soţia lui. Se cunoscuseră în Viena, unde soţul contesei era ambasador, înainte de al Doilea Război Mondial. De la contesă Tahir află că un spion rus locuise în Casa Califului, pe care o închiriase de la un francez. Casa aparţinuse califului Casablancăi, care murise în 1920. Familia lui trăise acolo timp de 3 secole, iar domeniul care le aparţinuse fusese foarte vast. Fiul cel mare al califului moștenise averea și pierduse totul la jocuri de noroc. Se sinucisese când creditorii veniseră să ridice totul. Contesa bănuia că sinuciderea vusese loc chiar în Casa Califului.

Într-o zi când își verifica e-mailurile într-un Internet café, Tahir o vede pe Zohra care conversa cu un canadian. Internet café-urile erau asaltate de fete în căutare de soţi. Tahir a întrebat-o de ce a dispărut și i-a cerut să-i înapoieze cei 4000 de dolari pe care îi furase înainte de dispariţia ei, dar Zohra a fugit din cafenea și s-a pierdut în mulţime.

Toată familia se îmbolnăvește la un moment dat … din cauza duhurilor … în mod indirect. Hamza punea în fântână în fiecare seară jumătate de pui ca sacrificiu în fântână … așa credea el că va salva familia de răutatea duhurilor.

Tahir află că bunicul său obișnuia să meargă la Casablanca aproximativ o dată pe lună ca să cumpere cafea, dar de fapt motivul real pentru care făcea drumul era să îl întâlnească pe bunicul lui Hussein Benbrahim, care ar fi fost francmason, ca și Ikbal. Bunicul lui Hussein Benbrahim murise în 1963. Părinţii lui Hussein Benbrahim muriseră când acesta era mic și fusese crescut de bunicul lui. Cum nu aveau rude apropiate, Hussein Benbrahim ajunsese într-un orfelinat după moartea bunicului său. Ikbal îl luase de la orfelinat, ca un act de datorie faţă de un frate francmason. Hussein Benbrahim nu a locuit însă la Tanger cu Ikbal, ci a rămas în Casablanca la un internat. Ikbal îl vizita o dată pe lună, aducându-i cărţi și mâncare. Mai târziu, Hussein Benbrahim a aflat că Ikbal îi plătea și taxele școlare. Hussein Benbrahim ajunsese chirurg.

Tahir începe să stea tot mai mult în oraș pentru a lucra, casa fiind un haos. Rachana era supărată că rămânea toată ziua acasă în acea dezordine. Tahir se oferă să-i angajeze și ei o asistentă. Se prezintă la ei Rabia, o femeie care nu vorbea nici engleză, nici franceză și care venise în Casablanca doar de 3 săptămâni. Rabia era atât de autoritară încât îi subjuga pe toţi. Nu durează mai mult de o săptămână și Rabia renunţă la job, iar odată cu ea pleacă și fata în casă, amândouă motivând că Dumnezeu luase această decizie pentru ele.

Asaltat de problema duhurilor, Tahir hotărăște să facă ceea ce i se sugerează: o exorcizare. El și Kamal merg la un proxenet care le furnizează o trupă de exorciști: 23 de bărbaţi și o femeie. Aceștia voiau să sacrifice câte o capră în fiecare cameră a casei. Tahir le spune că nu își permite decât una.

Tahir face o călătorie la Londra pentru lansarea unui film. La scurt timp după întoarcerea sa îl vizitează soţia lui Hicham. Acesta murise și îi lăsase lui Tahir timbrele sale. Văduva o ducea foarte greu și Tahir vinde colecţia de timbre, dându-i femeii banii pe care îi obţinuse pentru ele.

Tahir ajutase la un moment dat școala de lângă moscheea din apropierea casei lui, cumpărând obiecte folositoare. El află apoi că în fiecare vineri cei trei paznici donau școlii o treime din salariile lor în numele lui Tahir.

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s